Loading Posts...

În profesia de gazetar, desigur, contează foarte mult şi cei şapte ani de acasă, dar nu e suficient. Nu ştiam cum trebuie să te îmbraci, nu ştiam – decât foarte vag! – cum trebuie să te comporţi pentru a lua masa, ştiam de acasă că n-ai voie să plescăi, n-ai voie să stai cu mâinile pe masă, să ţii coatele lipite şi aşa mai departe… Nu prea aveam haine, avea fiecare câte o haină mai bună, care era haina de lucru când erau chestiuni de protocol, când veneau în ţară diferiţi demnitari străini şi cu care începusem şi noi să facem transmisiuni directe. Şi trebuia să te prezinţi acolo aşa fel încât fiecare îşi consacrase pe cartelă un număr de puncte, ca să-şi ia o haină mai bună. Şi aia era „haina de lucru”, îi ziceam noi.

 

0
HeartHeart
0
HahaHaha
0
LoveLove
0
WowWow
0
YayYay
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!
Loading Posts...