Loading Posts...

La 8 octombrie 1939 Radio România înființa postul Radio Basarabia de la Chişinău, menit să combată propaganda rusească, antiromânească, în teritoriul dintre Prut şi Nistru.  După o existenţă de circa 300 de zile, postul Radio Basarabia avea să devină subiectul unei tragedii, fiind distrus de către ocupaţia sovietică, iar puţinii angajaţi aflaţi în interior avea să sfârşească sub gloanţele bolşevicilor.

Peste ani, Radioul public din România punea în funcţiune, la 1 decembrie 2011, postul Radio Chişinău, continuatorul de drept al Radio Basarabia, ca o punte peste ani şi ca o oglindă a spiritului românesc dintre Prut şi Nistru.

Postul Radio Basarabia

Pentru a defini perioada istorică în care a apărut postul Radio Basarabia, la Chişinău, trebui spus că la momentul cuceririi Basarabiei şi nordului Bucovinei, sovieticii aveau postul de radio Tiraspol, care îşi începuse emisia la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică şi antiromânească spre Moldova dintre Prut şi Nistru. Astfel românii din Basarabia, dar chiar și cei dintre Carpați și Prut, auzeau frecvent: „Grăiești Tirașpolia!”.

Drept urmare, şi având în vedere şi faptul că în Basarabia audienţa Radio Bucureşti era destul de slabă, Guvernul român şi Marele Stat Major al Armatei au solicitat participarea radiofoniei româneşti la contracararea propagandei ruseşti bolşevice din Basarabia, încă din anul 1930 apărând o primă posibilă soluţie, anume transformarea postului T.F.T. de 100 de waţi al Aviaţiei Civile din Chişinău, pentru a emite pe o lungime de undă cuprinsă între 800 şi 1.400 metri. După studii aprofundate, soluţia nu s-a dovedit viabilă.

În anul 1933, s-a ţinut la Lucerna o conferinţă a radiodifuziunii europene la care delegaţii noştri au reuşit să obţină cu multă greutate unda lungă de 1875 m.

Act de donaţie pentru Radio Basarabia

Această undă ne era absolut necesară pentru a deservi tot cuprinsul ţării cu un post central de mare putere. Absorbţia produsă de păduri şi mai ales de munţi înlătura fără discuţie undele de câteva sute de metri.

Conferinţa de la Lucerna a pus însă condiţia de a o ocupa înainte de 15 ianuarie 1934.

La 30 septembrie 1933, Societatea de Radiodifuziune a comandat un post de 20 Kw, la Compania Marconi din Londra. Postul a fost construit, adus din Anglia şi pus în funcţiune în timp record, înainte de data limită.

Postul de 20 Kw a funcţionat la Bod-Braşov până la 25 decembrie 1935, când s-a pus în funcţiune postul cel mare de 150 Kw.

În anul 1936, a fost construită, tot la Tiraspol, noua staţie de emisie, Maxim Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare a teritoriului Basarabiei.

O scrisoare extrem de sugestivă, sosită pe adresa Radiodifuziunii Române, din partea unui ascultător din Chişinău, arăta: „O staţiune la Chişinău, sau la Iaşi, de preferat la Chişinău, cu un program de radio-şcoală, la fel cu al ruşilor, cu lămuriri, explicaţii, corectări şi critica a celor ce spun staţiunile ruseşti, ar avea o însemnătate foarte mare. Prevăd că ni s-ar ivi un şir întregi de greutăţi. Repet, le ştim. Însă ceea ce aş dori să ştiţi şi dumneavoastră – fără luptă, fără organizare, fără jertfă, fără bani nu vom putea face nimic, nici o conferinţă internaţională nu este în stare să schimbe un gram ceea ce Moscova va crede că trebuie să facă ea în interesele ei”.

Inaugurarea postului naţional de radio „România-Bod” şi activitatea acestuia nu au putut rezolva, aşa cum se spera, ansamblul problemelor privind recepţia posturilor româneşti, mai ales în zonele limitrofe ale ţării, în care erau recepţionate, şi încă în condiţii foarte bune, posturile maghiare, sovietice sau bulgare, care difuzau emisiuni revizioniste, cu un pronunţat conţinut antiromânesc.

Construcţia Radio Basarabia – 1937

Soluţia propusă de Gh. Ciolac, privind înfiinţarea postului de la Chişinău şi a studiourilor din Iaşi şi Chişinău, legate prin fir aerian, a fost susţinută de St. Şoimescu, P. Şeicaru, Dragomir Hurmuzescu şi aprobată în unanimitate de Consiliul de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio Basarabia şi urma să emită pe 241,9 metri lungime de undă, aceeaşi cu cea utilizată şi de postul irlandez „Cork”, nerecepţionat însă în România.

Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chişinău a cedat Societăţii Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Puşkin („Auditoriul Puşkin”) din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chişinău.

În jurnalul Primăriei Chişinău care ceda clădirea fostului Auditoriu Puşkin din strada Carol I, se menţiona: „Prin instalarea acestui post de radio emisiune la Chişinău se va putea desfăşura, cât mai larg, atât propaganda, cât şi cultura naţională, astfel ca ea să fie cunoscută de toţi locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul Ţării. Afară de aceasta, Chişinăul, fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul intelectualilor, artiştilor şi instituţiilor de cultură să manifeste şi să contribuie la programele ce se vor emite, răspândind astfel învăţătura şi cultura românească peste hotare şi în toate straturile sociale”.

Radiodifuziunea l-a desemnat pe directorul Vasile Ionescu cu preluarea imobilului.

Clădirea „Auditoriului Puşkin” nu dispunea, însă, de amenajările necesare instalării unui post de radioemisie. În acest context, au fost semnate contracte pentru construirea instalaţiilor şi dotarea tehnică, acestea fiind atribuite unor firme din ţară, dar şi din străinătate. Planurile de construcţie au fost întocmite de arh. G. Trifu din Direcţiunea Technică a Societăţii Române de Radiodifuziune, refacerea şi finalizarea lucrărilor a fost încredinţată firmei „C. St. Paternelli”, pentru un preţ de 2.103.880 lei, lucrările de instalaţii şi încălzire centrală au fost executate de firma „N. T. Nicolau şi Comp.”, pilonii metalici au fost construiţi de firma „Hein Lehmann and Co”, iar blocurile de beton ale pilonilor de către firma „Danielin”.

În 23 noiembrie 1937, au început lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Puşkin, sub coordonarea lui I. Ursu, acestea fiind întrerupte, la un moment dat, circa 4 luni.

Construcţia Radio Basarabia – 1939

Suprafaţa construcţiei era de circa 1100 mp., având subsolul parţial, parter pe întreaga suprafaţă şi etaj pe circa 50% din suprafaţă.

Pentru finanţarea tuturor lucrărilor la Radio Basarabia, conducerea Radiodifuziunii a alocat un credit iniţial de 4.000.000 lei, dintr-o linie de credit totală de 14.671.700 lei.

Pe parcursul anului 1938, cea mai importantă realizare a Radiodifuziunii a fost terminarea lucrărilor de construcţie şi instalarea a noului transmiţător de la Chişinău. Clădirea postului Radio Basarabia a fost complet terminată, iar cele trei studiouri pe care le adăpostea au fost tratate acustic, măsurătorile făcute arătând rezultate foarte bune. Totodată s-a comandat întreaga aparatură necesară studiourilor şi a fost adus la Chişinău postul emiţător de 20 kw de la Bod, cel care emisese acolo sub numele de ,,Radio România” între anii 1934-1935.

Realizarea postului Radio Basarabia a însemnat transformarea postului de 20 de kW pentru a putea emite pe noua lungime de undă, şi instalarea la Chişinău de către reprezentanţii firmei „Marconi”, pentru un preţ de circa 300.000 lei.

Proces verbal de recepţie a emiţătorului Radio Basarabia

Demontarea şi ambalarea postului de la Bod au fost încredinţate unei echipe de specialişti români conduşi de R. Rusănescu.

Firma Marconi a instalat emiţătorul de 20 kw, care a devenit cel mai bun din ţară datorită antenei moderne anti-fading care reducea radiaţia şi favoriza propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafaţa solului. Trebuie menţionat faptul că asupra emiţătorului s-au făcut transformări şi operaţii de punere la punct care în mod normal se făceau doar în laboratoarele marilor fabrici. Astfel s-a schimbat lungimea de undă de la 1875 m. la 212 m., aducând toate modificările detaliate legate de această schimbare, s-au modificat alimentarea, sistemul de răcire, s-au introdus dispozitive de siguranţă şi s-au schimbat toate piesele care dădeau semne de uzură. În urma acestor lucrări, Radio Basarabia a fost astfel pus la punct în integralitate.

Trebuie remarcat şi faptul că toate lucrările s-au realizat cu contribuţia personalului tehnic al Societăţii Române de Radiodifuziune, sub supravegherea a doi ingineri de la Compania Marconi, Grick şi James, ultimul fiind, pe vremuri, unul din colaboratorii personali ai lui Guglielmo Marconi. Tehnicienii Radiodifuziunii, în fruntea cărora se afla dr. ing. E. Petraşcu, au adus un aport cu adevărat important, fiind de menţionat şi numele ing. C. Neamu, directorul postului, care a adus o întreagă serie de îmbunătăţiri tehnice absolut remarcabile.

La 11 noiembrie 1938, Consiliul de Administraţie al Societăţii a luat în discuţie, în ceea ce priveşte posturile teritoriale, problema dotării cu mobilier a Radio Basarabia, alături de problema înfiinţării unui studio la Iaşi, aflat în legătură cu cel de la Chişinău şi problema construirii unui studio la Cluj.

Gheorghe Neamu – primul director al Radio Basarabia

Dan Sărăţeanu, director general al Radiodifuziunii între anii 1937-1940, a declarat referitor la Radio Basarabia: “Radio-Chişinău a fost construit din rezervele de material tehnic ale Societăţii Române de Radio, modificate şi adaptate noii lor meniri. Nu s-au adus din străinătate decât foarte puţine piese noi, strict trebuincioase. Într-o epocă în care fiecare leu contează, economia făcută prin această bună gospodărire este cât se poate de lăudabilă. Odată montarea postului începută, s-au născut o serie de probleme tehnice pe care inginerii noştri le-au soluţionat practic, la faţa locului pentru ca emisiunile noului post să domine perfect regiunea de Nord-Est a ţării până în cele mai ascunse unghere ale ei”.

La 7 ianuarie 1939, era publicat în Radio Universul, bilanţul instituţiei pe anul 1938, în care problema posturilor teritoriale a ocupat un loc important la capitolul dezvoltării tehnice a Radiodifuziunii: „Ultimele evenimente pe care le-a înregistrat pe tărâm radiofonic anul 1938 ne fac să privim cu încredere anul care a început. Celor trei posturi de radio româneşti care funcţionează în clipa de faţă, li se vor alătura, în scurt timp, alte trei emiţătoare: Radio Chişinău, Radio Cluj şi Radio laşi. Cu şase posturi de emisie, România va deveni o mare putere radiofonică şi o mare putere culturală în sud-estul european.”

La începutul anului 1939, Consiliul de Administraţie al Radiodifuziunii a luat în discuţie problema posturilor teritoriale, în şedinţele sale din 12 şi 26 ianuarie, în care s-a hotărât urgentarea mobilării postului de la Chişinău, care era planificat să emită spre sfârşitul lunii martie a acelui an.

În martie 1939, Dan Sărăţeanu constata, în urma unei inspecţii la faţa locului, că lucrările postului de radio de la Chişinău „erau aproape terminate şi că în curând vor începe emisiunile de probă”.

La 27 mai 1939, Revista Radio Universul consemna o adevărată efervescenţă în domeniul creării posturilor teritoriale, în materialul intitulat „Lucrări noi. Ce s-a făcut şi se va face pentru mărirea reţelei radiofonice româneşti”: „Sub impulsul Maiestăţii Sale Regelui, preşedintele de onoare al Radiodifuziunii române, societatea de radio a luat hotărârea de a transforma România, în timpul cel mai scurt, într-o mare putere radiofonică. Astăzi, când înarmarea morală şi spirituală a ţării trebuie urmărită cu toată intensitatea, nici un colaborator nu poate fi mai de preţ decât radiofonia pentru această acţiune. Avem nevoie deci de emiţătoare cât mai multe şi de receptoare ieftine cât mai multe. A trecut timpul când radiofonia era un lux şi o simplă distracţie; astăzi radiofonia este o necesitate”.

În primele zile ale lunii iunie 1939, au început emisiunile experimentale ale Radio Basarabia, pe lungimea de undă de 212,6 metri, zilnic între orele 21:00 şi 23:00, măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret şi Nistru, eliminând practic influenţa posturilor ruseşti de la Tiraspol şi Odessa.

La 5 iunie 1939, Consiliul de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune a aprobat componenţa comisiei de recepţie tehnică a postului de la Chişinău, comisie condusă de Dragomir Hurmuzescu şi din care făceau parte locotenent colonel ing. Al. Ghimeş, ing. M. Koteschweller, căpitan ing. I. Alexe, ing. E. Petraşcu, ing. Al. Georgescu, ing. Gh. Neamu, ing. Gh. Cosmat”.

Postul Radio Basarabia

Radio Basarabia – pe frontispiciu se numea astfel, dar toată lumea îi spunea „Radio Chișinău” -, condus iniţial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chişinău, fiind primul studio regional al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Programul (propriu al) postului era difuzat, în primă fază, între orele 14:00-14:45 şi 21:00-22:15, fiind compus, în întregime, din emisiuni muzicale şi din radiojurnale în limbile română şi rusă. După câteva luni, la 4 februarie 1940, emisia a fost extinsă între orele 14:00-15:15 şi 21:00-23:00.

Construcția postului Radio Basarabia era o lucrare de importanță strategică pentru România, iar după inaugurare, programele postului vor confirma acest lucru.

Construcţia Radio Basarabia adăpostea tot postul de emisiune, trei studiouri, birouri, săli de aşteptare, etc. Două studiouri erau pentru muzică şi unul pentru emisie, fiind proiectate de arh. G. Trifu în colaborare cu ing. Anton Bielusici, tot de la Radiodifuziune, care s-a ocupat de acustică şi de măsurători.

Studioul mare avea lungimea de 16,70 m, lăţimea de 9,20 m şi înălţimea de 5,90 şi 5,50 m, cu o suprafaţă totală de 147 m2 şi un volum de 850 m3.

Postul Radio Basarabia – studioul mare

Despre durata de reverberaţie medie, se menţionează că aceasta era de o secundă – din acest motiv fiind considerat cel mai bun studio al Societăţii Române de Radiodifuziune – , fapt ce permitea genurile de producţie: orchestre şi muzici militare, coruri, ansambluri mai mari şi producţii variate, având ca număr total de executanţi până la 50 de persoane.

Studioul mic era rezervat pentru producţii mai restrânse şi în special pentru teatru, ora şcolarilor, cvartete, solişti şi orchestră de dans. Dimensiunile acestuia erau lungimea 8,40 m., lăţimea 4,70 m., înălţimea 4,25 m., suprafaţa 40 m2, volum 168 m3. Acest studio avea o perioadă de reverberaţie de circa 0,4 secunde.

La 9 noiembrie 1939, profesorul Dragomir Hurmuzescu declara că: “Echiparea postului național de 150 kw de la Bod ne-a ridicat și mai mult situația noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colț al Europei, unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi, menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul țării. Experiența însă a dovedit că sunt încă părți din țară unde emisiunile postului național nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de Radiodifuziune a instalat un nou emițător de 20kw la Chișinău și va instala altul de aceeași putere la Timișoara”.

Colectivul de angajaţi ai postului Radio Basarabia

Despre acest emiţător, Radio Universul din 30 decembrie 1939 consemna declaraţia directorului Dan Sărățeanu: „Prin punerea în funcțiune a postului Radio-Chișinău, programul românesc de radio își asigură – cu cele 3 emițătoare: Bod, București, Chișinău – supremația asupra a 90% din teritoriul național, iar atunci când va fi posibilă montarea unui emițător la Timișoara, întreg pământul României Mari va fi deservit de emisiunea românească”.

Postul Radio Basarabia avea o antenă amplasată pe 3 piloni, neancoraţi, cu înălţimea de 110 metri, fiecare la o distanţă de 150 metri unul faţă de celălalt, iar priza în pământ a antenei era radială şi avea 120 de fire. Puterea nominală a emiţătorului era de 20 kw, dar ea putea fi extinsă până la aproape 200 kw, iar recepţia era posibilă până la Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei.

Antena prezenta o foarte interesantă particularitate, fiindcă vibra pe jumătate de lungime de undă, fiind de tip antifading, radiind aproape toată energia într-un plan orizontal, mărindu-se intensitatea câmpului produs de unda directă, în detrimentul undei indirecte.

Corul condus de Alexandru Cristea la Radio Basarabia

La începutul anului 1940, calităţile şi importanţa postului Radio Basarabia erau subliniate în „Raportul asupra posibilităţilor de audiţie a posturilor de radio româneşti în regiunile cu minorităţi ruse”, redactat de prof. Dragomir Hurmuzescu, în care se arăta că: „Radio Chişinău acoperă întreaga Basarabie şi, prin aceasta e un adevărat post regional basarabean, îndeplinind în cele mai bune condiţiuni rolul său cultural în aceste părţi ale ţării, sustrăgând pe auditorii basarabeni de la ascultarea altor posturi de propagandă străină”.

Radio Basarabia era un post regional şi ca atare trebuia să emită programe locale, pentru care avea dealtfel excelentele studiouri de care am vorbit. Dar emisiunile locale se completau cu retransmisii din Bucureşti, ori de câte ori se producea un eveniment excepţional sau se emitea un program deosebit.

Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chişinău – literaţi, artişti, instrumentalişti, – dându-se un impuls remarcabil vieţii culturale din oraş, atât în rândul ascultătorilor, cât şi în rândul celor invitaţi să apară în faţa microfonului. Pentru a da un exemplu edificator, datorită Radiodifuziunii, Chişinăul aproape că a avut o orchestră permanentă, doar evenimentele tragice care au marcat destinul postului făcând ca acest proiect să nu fie dus la îndeplinire.

Pavel Ţanţu, intendentul Radio Basarabia (iulie 1910 – iunie 1941)

Ocupaţia sovietică a Basarabiei din 28 iunie 1940 a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o parte din personal şi arhiva au fost retrase la Huşi, iar mai apoi la Iaşi, dar nu şi emiţătorul de 20 kw.

La 25 iunie 1941, sovieticii ordonă crearea unor „batalioane de distrugere” ale NKVD-ului, care aveau misiunea să lupte cu trupele de paraşutişti şi cu diversioniştii inamicului, pentru Chişinău fiind detaşaţi 480 de comunişti loiali regimului sovietic, aflaţi sub conducerea comisarului  I. A. Muhin.

În iulie 1941, devenise clar că misiunea acestora nu se îndrepta doar împotriva unor persoane, ci avea ca scop distrugerea, în totalitate a multor clădiri importante din oraş, conform devizei „Toate bunurile de preţ care nu pot fi evacuate, trebuie, obligatoriu distruse”.

Sovieticii, după ce executaseră prin mitraliere personalul găsit la postul de radio, fără judecată, fiind etichetaţi drept „trădători şi agenţi ai imperialismului românesc”, cadavrele lor fiind găsite într-un puţ părăsit (havuz) din curtea postului, au aruncat în aer clădirea postului, cu tot ce se afla în ea, inclusiv antena postului.

Intendentul postului Radio Pasarabia, Pavel Ţanţu, a fost ridicat de autorităţile bolşevice la Ungheni, în timpul unei tentative de a trece în România, şi executat câteva luni mai târziu după un simulacru de proces, corpul acestuia fiind identificat la exhumare datorită legitimaţiei găsite asupra sa.

Ruinele Radio Basarabia

În timpul retragerii, sovieticii au confiscat şi toate posturile de radiorecepţie din Basarabia.

După revenirea armatelor şi administraţiei române în Basarabia, la 20-21 iulie 1941, Societatea de Radiodifuziune i-a trimis la Chişinău pe ing. Emil Petraşcu şi pe jurnalistul Alexandru Hodoş – fost director adjunct de programe la Radiodifuziune – în 1936 şi fost director al Societății de Radiodifuziune (1938 – 1940) -, pentru a vedea cum se prezintă situaţia, aceştia constatând că dezastrul era total: clădirea postului, emiţătorul de 20 kw şi unul din pilonii antenei au fost distruse prin dinamitare de trupele bolşevice aflate în retragere.

Traduse în cifre, pagubele Societăţii de Radiodifuziune se ridicau la 150.000.000 lei, adică circa 50 % din bugetul anual al instituţiei din anul 1941.

Antena Radio Basarabia după bombardamente

În aceste condiţii, după distrugerea postului Radio Basarabia, şi având în vedere că în Bucovina reţeaua radiofonică nu era suficientă, iar construirea unui post de radio-emisie aici nu era posibilă, din cauza lipsei resurselor financiare, noua strategie a Radiodifuziunii se reorienta către crearea unui nou post de radio în zona Moldovei.

În anul 1941, ing. Emil Petraşcu are meritul de a fi propus, alături de Alexandru Hodoş, instalarea la Iaşi a unui post de 5 Kw, produs de firma italiană Magnetti Marelli.

La 31 iulie 1941, a avut loc şedinţa Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune în care este dezbătută problema posturilor de la Chişinău şi Tiraspol şi se hotărăşte ca postul de 5 Kw adus din Italia să fie instalat la Iaşi.

În cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune din 28 august 1941, prezidată de prof. Ioan Petrovici, în prezenţa vicepreşedintelui consiliului, prof. Dragomir Hurmuzescu şi a directorului general av. Vasile Ionescu, s-a discutat următoarea ordine de zi, aşa cum rezultă din minuta şedinţei:

Crainicul Petre P. Andrei:

„- Propuneri pentru organizarea funcţionării postului „Radio Moldova” la Iaşi; se supune consiliului pentru a decide referatul asupra organizării şi funcţionării postului „Radio Moldova” cuprinzând: principii de conducere, activitatea, personalul, materialul, onorariile şi necesităţile bugetare.

Se cere aprobarea titulaturii noului post „Radio Moldova”.

Se cere aprobarea pentru deschiderea unui credit – de la capitolul Deschidere de credite – în valoare de 1.950.000 lei – necesar exploatării tehnice, de programe, mobilier şi neprevăzute până la 31 decembrie 1941.

– Reparaţiuni necesare imobilului postului „Radio Moldova” din Iaşi”.

În şedinţa Comitetului de direcţie din 10 septembrie 1941 s-a aprobat „lucrarea propusă de Direcţia Tehnică de reparaţiuni şi amenajări necesare a se efectua imobilului din Iaşi, Str. Lascăr Catargi nr. 19, destinat să adăpostească postul de 5 kW, studiourile, birourile de programe şi administrative în valoare de 993.976 lei. Se cere deschiderea unui credit de 1.000.000 lei în acest scop din fondul de: Deschidere de Credite”.

După toate aceste formalităţi, la 11 septembrie 1941, Consiliul de Administraţie al SRR, prezidat de prof. univ. dr. Ion Petrovici a hotărât înfiinţarea Postului de Radio „Moldova“, a cărui misiune era să acopere zona Moldovei, Basarabia, Bucovina şi Transnistria.

Ing. Paul Ştiubei a condus lucrările de montaj ale studioului de radio „Moldova“ din Iaşi, relizate în timp record – mai puţin de două luni.

La 2 noiembrie 1941, într-o zi de duminică, răsunau – pentru prima dată în eter – cuvintele „Aici Radio Moldova”, pe frecvenţa de 259 de metri, aceste prime cuvinte fiind rostite de Petre P. Andrei, cel care, timp de mulţi ani, a fost crainicul postului.

Aşadar la doar câteva luni distanţă de la bombardarea Radio Basarabia, Radio Iaşi prelua din emisia strategică pentru această zonă a vorbirii şi simţirii româneşti, rămânând, ca proiect, după ce situaţia va reveni la normal, ca la Chişinău să fie amplasat un emiţător nou cu o putere de 60 kw, însă cu această idee nematerializată, istoria postului Radio Basarabia se încheia.

Lansare Arena FM Chişinău – 21 iulie 2011

70 de ani mai târziu, presa de limbă română, la Chișinău, continua să rămână aproape un imperativ strategic, media de limbă rusă sau cu sprijin de la Moscova fiind în continuare dominantă, cu anumite influenţe antiromânești. Şi aceasta se petrecea nu doar la Tiraspol, ci și la Chișinău, influenţa rusă fiind direcţionată mai ales împotriva opțiunilor euro-atlantice, atitudinilor pro-europene sau intereselor economice.

În anul 2009, Societatea Română de Radiodifuziune denunţa deciziile arbitrare ale regimului de la Chişinău de încălcare a dreptului la liberă circulaţie, garantat de legislaţia europeană şi a dreptului exercitării profesiei de jurnalist. Atunci, trimisului Radio România, Cătălin Gomboş, i se interzicea accesul în Republica Moldova pentru a relata despre evenimentele petrecute la Chişinău după alegerile de la 5 aprilie 2009. Orice demers sau insistenţe suplimentare au fost abandonate atunci, mai ales că ele ar fi putut periclita situaţia corespondentului Radio România, Daniela Coman, aflată la Chişinău. Cu o zi înainte şi  reporterului de la Radio Iaşi, Mihaela Munteanu, care a încercat să ajungă pe teritoriul moldav printr-un punct de trecere a frontierei pe cale rutieră, i s-a interzis în primă instanţă accesul, doar  o a doua încercare având succes.

Nu erau singurele abuzuri ale autorităţilor de la Chişinău faţă de ziariştii SRR. În aceeaşi perioadă, corespondentului Cristina Dumitrescu i-a fost respinsă, fără nicio justificare, acreditarea de către Ministerul de Externe al Republicii Moldova, fapt pe care Radiodifuziunea l-a dezaprobat în mod public.

Acoperire Radio Chişinău în R. Moldova

În aceste condiţii, e lesne de înţeles de ce Radiodifuziunea Română a făcut demersuri pentru instalarea unui post teritorial, la Chişinău.

Decizia nr. 22 a Consiliului de Administraţie din 5 mai 2011 a stabilit termenii acordului de principiu asupra denumirii viitorului post – „Radio Chişinău”, precum şi termenii de principiu asupra lansării acestui post de radio.

A fost achiziţionat, mai întâi, pachetul majoritar de acţiuni al postului Arena FM, cu frecvenţe în oraşe precum Chişinău, Cahul, Briceni, Edineţ, Ungheni, Tighina şi Drochia, acesta fiind lansat la 21 iulie 2011, în parteneriat cu SRR.

În semestrul II al anului 2011, a fost constituit fondul istoric al arhivei Radio Chişinău, prin copierea a 33 înregistrări din patrimoniul Radio România, ce redau marile voci ale culturii române.

La 2 noiembrie 2011, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune a aprobat, cu ocazia aniversării celor 83 de ani ai Radio România, două dintre cele mai importante proiecte strategice ale SRR pentru anul în curs: înfiinţarea postului Radio Chişinău şi Statutul Jurnalistului de Radio. Şedinţa extraordinară a Consiliului de Administraţie a avut loc la Teatrul Naţional din Timişoara, în cadrul unei manifestări festive, dedicată aniversării radioului public.

Decizia nr. 32 a Consiliului de Administraţie din 23 noiembrie 2011 a stabilit numirea şi acordarea mandatului unor reprezentanţi ai SRR în organismele decizionale ale Radio Chişinău.

La 1 decembrie 2011 – dată simbolică pentru neamul românesc, îşi începea emisia Radio Chişinău, ca post privat care acoperea aproximativ 80% din populaţia Republicii Moldova, şi care urma să se afle în proprietatea unui post public, Radio România.

Mai mult, programul noului post de radio conţinea ştiri şi emisiuni despre ce se întâmplă în România, dar şi în Republica Moldova, oferta Radio România Internaţional, oarecum contopită sub denumirea de Radio România Regional, asigura, pe de o parte, informarea cetăţenilor R. Moldova despre realităţile din România, pe de altă parte, informarea celor din România, despre ce se întâmplă în stânga Prutului. Radiodifuziunea îşi propunea, la acel moment, ca Radio Chişinău să devină un post despre şi pentru oamenii din R.Moldova, care să descifreze neclarităţile cu privire la deschiderea, orizontul şi încărcătura europeană a acestui teritoriu.

0
HeartHeart
0
HahaHaha
0
LoveLove
0
WowWow
0
YayYay
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!
Loading Posts...